Reflectare la viață

                                                                                                          Photo ©Lil

Moare câte puțin                   

de Pablo Neruda 

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul 
obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii; 
cine nu-și schimbă existența; 
cine nu riscă să construiască ceva nou; 
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște. 
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea, 
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui 
vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii 
să strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează 
sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; 
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis; 
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puțin cine nu călătorește; 
cine nu citește; 
cine nu ascultă muzică; 
cine nu caută harul din el însuși.

Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; 
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și 
detestând ploaia care nu mai încetează. 
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; 
cine nu intreabă de frica să nu se facă de râs și 
cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că 
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. 
Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare 
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie 
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale 
Dacă va fi să furi, fură o sărutare 
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica 
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire 
Daca va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți asta în fiecare zi...