...
După ce au căutat un loc strategic, nici prea departe de mare, nici prea aproape de vreaun bar, pe lângă o umbrelă, pentru că le plăcea să filtreze cu băieții de la umbrele și să le dea gratis, decât să plătească, s-au așezat. Totul a fost sicron în momentul în care și-au scos rochițele, fiind exact majorele de care avea nevoie plaja la acea oră. Bine, să nu intru în detalii acum. Aleg să se întindă cu fața și lasă soarele să-și facă treaba. Fiind 9 dimineața soarele încă nu triumfa pe bolta cerească, ci se năștea ușor în fața lor, orbindu-le, traversându-le trupul și luminându-le inima. În cele din urmă au apărut și băieții. Ca de obicei, ei nu reușiră să câștige lupta împotriva dușmanului – somnul dulce – așa că le-au adus fetelor câte o înghețată ca să se recompenseze că le-au lăsat singure – oricum lor nu le păsa, dar era un gest binevenit după atâta căldură –. Și ca scuzele să fie și mai bine primite, au venit însoțiți de gașca... să-i numim Brăila. În aer fluturau de colo colo: “Hei!”, “Bună!, “Mă numesc...”, “Cred că ne vom înțelege foarte bine.”, “Cum de nu te-am cunoscut până acum?!” și tot așa. Era evident că vacanța asta va lasă un gust dulce în amintirea tuturor, sau nu. Domnișoara Alb-Negru, era plictisită în acea zi, nu i se părea nimic interesant, poate pentru că era obosită. A făcut și ea cunoștintă cu toți doar din obligație.
Cel mai mult a fost interesată de numele blonduțului care reușise să-i atragă atenția cu o zi în urmă. Se aștepta la mai mult decât să se așeze în fața ei și doar să o privească. Bineînțeles că nu l-a lăsat nici 10 secunde să facă asta și:
- Din câte știu eu, politicos, ar trebui ca tu să te prezinți primul, dar poate ai dreptate, generațiile s-au schimbat, la fel de mult ca și rolurile noastre... și a când să-și spune numele...
- Poate... dar la varianta că tu mă lași fără cuvinte nu te-ai gândit?
- Nu. O s-o am în vedere data viitoare. Acum te prezinți sau îmi dai voie să fac o baie, pentru că mor de cald...
- Victor.
...
Photo ©Deviantart
Victor!~
RăspundețiȘtergere:x