Acum hoinărea pe străzile Parisului. Chiar dacă încercase să elimine orice probă contra ei, nu ştia ce mărturie a depus Rosario. Însă şimtea că tot ea va fi găsită vinovată. “Cause I got a felling, uhuu!”. Ce melodie frumoasă! Oare unde se auzea? A. Era mobilul ei.
- Alo?
- Mi niña! Totul s-a rezolvat. Poţi veni acasă. Căci nu-i pot face înmormântarea bunicului tău singură.
- Cum?! Vrei să spui că eu nu sunt urmarită de nimeni acum şi că nu voi ajunge niciodată la închisoare?
- Da.
- Dar cum ai reuşit?
- Când poliţiştii au ajuns acasă, le-am spus că eu m-am întors mai devreme la lucru. Le-am mărturisit că atunci când am intrat în casă am strigat la d-l Cristian şi nu mi-a răspuns, aşa că am urcat la dânsul în laborator. Am auzit înjurături, lucru pe care domnul nu obişnuia să-l facă, aşa că m-am panicat şi am luat o vază. Când am intrat încet, l-am zărit pe d-l Bernard cu un pistol în mană, butonând panicat pentru a descoperi parola aparatului şi trupul bunicului tău pe jos. Aşa că i-am dat cu vaza în cap.
- Dar Bernard nu s-a mai trezit?
- Este în comă la spital, pentru că lovitura aceea i-a cauzat o hemoragie foarte mare. Însă doctorii îi dau puţine şanse de supreaviţuire.
- Şi poliţiştii nu au întrebat şi de mine?
- Ba da. Le-am spus că eu te-am dus la aeroport înainte să ajung acasă. Tu ai plecat până la Paris pentru că aveai ceva de rezolvat. Ceva ce te rugase bunicul tău.
- Păi avionul meu a plecat târziu...
- La ora aceea l-ai avut. Pentru că ai avut şi o întâlnire în oraş şi nu ştiai cât va ţine. Aşa că ţi-ai luat un bilet mai târziu.
- Dar de unde ai ştiu că eu am avut o întalnire?
- Mi-ai spus tu prostuţo!
- Ar mai fi câteva lucruri la care trebuie să lucram...
- Tu vino acasă! Le dăm noi de cap.
- Bine! Te iubesc!
- Ne vedem acasă, mi niña!
Când termină convorbirea cu Rosario, îşi ridică privirea. Razele soarelui se reflectau ici şi colo, în stratul subţire de nori de deasupra şi întreg cerul strălucea ca un dom aurit. Se simţea uşurată. Sună la aeroport ca să-şi rezerve bilet. Apoi luă un taxi până la Turnul Eiffel. Mai erau câteva ore şi dorea să se bucure de Paris şi în acelaşi timp de libertatea ei. Avea să se întoarcă acasă. În siguranţă. Să-şi îngroape bunicului şi să înceapă de la zero.
