Reflectare la viață

                                                                                                          Photo ©Lil

Moare câte puțin                   

de Pablo Neruda 

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul 
obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii; 
cine nu-și schimbă existența; 
cine nu riscă să construiască ceva nou; 
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște. 
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea, 
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui 
vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii 
să strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează 
sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; 
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis; 
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puțin cine nu călătorește; 
cine nu citește; 
cine nu ascultă muzică; 
cine nu caută harul din el însuși.

Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; 
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și 
detestând ploaia care nu mai încetează. 
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; 
cine nu intreabă de frica să nu se facă de râs și 
cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că 
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. 
Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare 
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie 
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale 
Dacă va fi să furi, fură o sărutare 
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica 
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire 
Daca va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți asta în fiecare zi...

Here we come!

         Și uite cum a trecut o săptămână. Mă rog, sau ceea ce vrea să semene cu o săptămână. 5 zile. Cum a trecut orice moment petrecut la malul mării, ca o adiere ușoară... de vară. Venim acasă. Prepair the shots! 

Update: Anul asta a fost primul de liberty! Și unde poate fi sărbătorită mai bine decât la Liberty Parade. Trenul pleca din Constanța la ora 18. Eram emoționată. Mă duceam la prima mea mare experiență. Orele din tren au trecut foarte ușor. Fluiere, schimburi de indentități, o țigară între vagoane, o privire rătăcitoare. Și ultima stație... Mangalia! Când am coborât din tren, nu îți mai puteai auzi nici gândurile. Fluiere, vuvuzele, țipete... spre plaja dintre Venus și Saturn. Când am ajuns acolo: feel the vibe! Abia la 6 dimineața am plecat. Răsăritul pe plajă. Claxoanele unor "taximetriști" gratis. Lupta cu pleoapele. Somn în tren. [Sorina îmi zicea că am dormit cu ochii deschiși...]. Acasă. Plajă. Nisip ud. Răceală. Tocuri. Ploaie. Mare.

Photo ©Lil

Retorica proştilor

      Prima zi la mare şi deja numai pot de râs... Pe lângă faptul că am încercat modalităţile motanului de împerechere prin apă [ştiţi... motanii au alea mici... documentaţi-vă], soarele ne-a pârpălit şi Dumnezeu ne-a arătat nişte proşti... Întrebarea zilei: De ce e caldă apa? şi răspunsul lor, culmea!!! cică e ceva suspect! Nu că ar fi vară şi temperatura de afară nu oboseşte să mai crească, nu că era ora 6 şi soarele avusese destul timp să facă ravagii, nu că suntem la mijlocul lui iulie... NU! Era suspect! Cred că Dumnezeu a băgat caloriferul în priză măi băieţi... Nu de alta, dar s-a gândit că v-ar face o mare surpriză suspectă şi asta l-a amuzat grozav. Revin...

 XoXo

Photo ©Deviantart

Amuzament autohton

       Citind unul din site-urile care reușesc să mă scoată din monotonie și mă ajută să țin caterinca sus, am decis să fac un share cu voi și să postez articolul ce m-a dărmat de râs azi: 

"Ce vă mai place să faceţi sex spidermanilor!

Luaţi prin surprindere de o serie de porniri carnale neaşteptate, fix în dreptul pervazului, o femeie adulterină de 30 de ani din Lubeck, Germania, şi partenerul ei, fără inhibiţii, s-au prăbuşit în gol cinci metri, după ce gravitaţia le-a jucat o festă fix în timpul operaţiunii de "dat ca-n oala cu sarmale".

Deşi au supravieţuit căzăturii, cei doi porumbei au fost duşi în mod evident la spital unde s-a constatat că prezintă diferite rupturi, contuzii şi zgîrieturi, iar în urma plonjonului s-au ales chiar şi cu cîteva fracturi.

Văzută drept principala vinovată în această afacere, femeia, care a refuzat să-şi divulge identitatea din motive lesne de înţeles, spune că nu-şi aminteşte nimic din accident însă mai mult ca sigur ea şi amicul ei platonic nu făceau nimic imoral ci doar spălau geamurile, dezbrăcaţi, din exterior spre interior, cu mişcări ample.

Pentru că gravitaţia problemei să fie şi mai mare, cei doi îndrăgostiţi au fost vizitaţi la scurt timp după internare de soţul femeii, întîmplător şi el pacient al aceluiaşi spital ca urmare a unei căzături de pe acoperiş, cu două zile în urmă."

Drepturile acestui articol aparțin în totalitate site-ului www.catavencu.ro

Absentă!

       Am lipsit ceva timp, dar nu cred că mi-a simțit cineva absența. Am fost plecată câteva zile, am trecut printr-o ploaie de experiențe, dar scurtă, de vară... De la lipsa somnului timp de 72 de ore la un duel în ochelari wayfarer - Ray-Ban contra piața săracilor -, am câștigat, NORMAL! Zile nebune de vară, pe care nu le vei mai trăi. Ce cu anii sunt din ce în ce mai greu de descris și vor deveni "basme" pentru generațiile viitoare. Să fii într-o aglomerație de persoane, dar să privești cerul plin de stele și speranțe nemuritoare și să realizezi că pe lumea asta ești doar tu și ele. Asta e nostalgia unei beri, într-o seară de vară. Sunt prinsă în valuri, dar sper că voi mai posta câte ceva. Vineri plec la mare...                                                                            

XoXo 

Photo ©Deviantart

Oare?!

"Se spune că ochii sunt ferestrele sufletului. Habar n-am ale cui ferestre or fi fost ochii lui și cred că nici n-o să aflu prea curând." No Country for Old Men

Îmi cer scuze pentru zilele nule... 

Photo ©Deviantart

Simte ritmul!!

           It's not over, I'm not going home!! Frenetic! Extaz! Ce concert! Am fost asaltată psihic de mii de sunete, fizic de mii de persoane, am dansat cu ei, am fost amici de-o viață pentru o seară. O notă mai înaltă m-a ucis sub presiune, apoi am reînviat sub ardoarea melodie... Gust fiecare picătură din lichiorul oferit. Timpul trece repede! Ne vedem curând la un shot...

           Photo ©Deviantart

Killers

         EA - o blondă cu capul în nori, proaspăt părăsită, forțată să petreacă o vacanță cu părinții în Riviera. EL - un agent secret cu cei 6 mușchetari la vedere, și o partidă bună pentru blonda noastră. Punctul de întâlnire - liftul. Înflorirea iubirii - vacanța. Marea dragoste - căsnicia. Șocul - aflarea adevărului într-un mod nu chiar plăcut. Transformare - și femeile știu să folosească un pistol. Final - copilul seamănă cu tatăl!! 

         EI - Killers!

         Mai multe detalii nu dau... Watch it!

We bring the stars out... :X

Curcubeu Alb-Negru (V)

...

       În zece minute s-au întâlnit și cu ceilalți. El când a văzut-o pe domnișoara noastră, chiar a rămas fără cuvinte. Ținuta ei nu era cine știe ce frumușete. Dar o avantaja. Nu are rost să mai intru în detalii. Totul a mers de la sine. S-au cuplat. Îndrăzneaţă alegere, nu? Setea pentru ceva nou i-a determinat să o facă. Zilele treceau pe nesimțiete, sentimentele înfloreau şi se simţeau tot mai bine unul cu altul. Pe plajă chiar dacă erau cu gaşca, li se părea de fapt că erau singuri, în club, printre valurile de tineri, ea îl vedea numai pe el şi el numai pe ea. Tot așa a venit și ultima zi din sejur. Ar fi vrut să mai stea dar trebuiau să se întoarcă acasă. 

 Au ales să nu se despartă. Chiar dacă erau din oraşe diferite, până la sfârşitul vacanţei ea s-a mutat la verişoara ei la Brăila, şi astfel petreceau fiecare zi împreună.

Nu s-au distanţat nici când a început şcoala. Distanţa le cauza mai mult dorinţă de a se revedea. Astfel a trecut un an. A venit din nou vara. Au hotărât să plece ei doar doi, cu trei zile înainte să ajungă găștile, la mare.  Să petreacă câteva zile numai ei doi.

După ce s-a cazat, au decis să rămână în cameră. Era timpul să se regăsească. În brațele lui se simțea în siguranță. Se simțea liniștită, fericită. Un curcubeu de sentimente. După ce l-a privit ceva timp, i-a spus:

-          Uită-te la fața mea... privește-o cu ochii sufletului, ca să mă poți mă poți iubi mereu.

-          Cred că e momentul să vorbim... îi spuse el cu o amărăciune în voce.

-          Nu. Nu-mi spune că e momentul.

Simțea că de ceva timp o evita. Acum era sigură că totul va lua sfârșit. El:

-          Te iubesc... dar sunt cu alta.

În acel moment, i s-a oprit respirația. Avea astm. El nu știa, de fapt era singurul lucru pe care nu îl știa. S-a panicat. Ea era în brațele lui fără suflare. Cum a putut să facă asta? De ce? De ce nu a iubit-o până la capăt? Ce s-a întamplat cu ea? El era de vină. El. Trebuia să cheme o ambulanță. Dar nu avea puterea să îi dea drumul din brațele lui. Îi alunecă o lacrimă pe obraz. Simți un gol în piept și o strânse, încercând să-l acopere. Atunci ea, trase puternic aer în piept. El sări. Ea abia respira. Nu avea aer.  El era foarte speriat, dar și fericit. Ea, ținându-se de gât îi făcu semn către geanta ei. O găsi și începu să căute, fără să știe ce. În secunda următoare a găsit inhalatorul.

A salvat-o.

- De ce mi-ai zis că ai astm? Credeam că te-am pierdut! o spuse cu vocea tremurândă.

- Moartea mi-a atins astăzi, cu aripile ei, fața, în treacăt. Nu te întrebi de ce? 

Apoi și-a luat inhalatorul și a fugit. El a plecat după ea. Dar nu a mai găsit-o.

Ea... alearga. Nu știa încotro se duce, dar asta simțea că trebuie să facă. Să alerge. Ajunsă pe plajă, a văzut o stâncă lângă malul mării. Nu vă gândiți că avea să renunțe la viața ei așa ușor. Nu.

Dorind să ajungă mai repede la stâncă, a căzut în genunchi. Nisipul era moale. Se întinse. Acum începea să gândească. Acum o ajunse durerea. O frământau întrebările.  Oare de ce ai nevoie pentru a atinge fericirea infinită? Oare există cineva pe planeta asta care poate afirma că este fericit? De ce clipele de fericire sunt puține și rare, iar când dispar îți iau câte o picătură din ființa ta? De ce trebuie să suferi așa mult pentru cinci minute de fericire, care nici nu poate fi numită fericire, este mai mult extaz, pentru că vrei cât mai mult din ea, dar depăsești nivelul natural? Și în final... de ce tocmai ea?

Plângea, dar ar fi vrut să râdă. Dorea să țipe cât o țin plămânii, gândindu-se că astfel va dispărea durerea, dar a ales să rămână plângă în liniște. Vroia o mie de lucruri, dar de fapt îl vroia pe el. Culorile curcubeului ei, se scurgeau încet spre agonie. Alb-Negru.

Photo ©Deviantart

Bells ne transmite azi...

       Binecuvântează ocazia de a-ți aparține în întregime. Singuratatea e o tarfă care nu te învinuiește că ești egoist.

       Anonim

Curcubeu Alb-Negru (IV)

...

-          Crezi că îmi poți da și mie un foc, necunoscuto? Chiar dacă aflase cum o cheamă de la una din prietenele ei.

-          Nu vreau să crezi că sunt antipatică. Eram doar într-o stare proastă. Poftim.

Văzând că merge de data asta, s-a așezat langă ea.  Punctul culminant al discuției lor a fost atunci când i-a sunat lui telefonul. Vă întrebați de ce? Poate că vă aștepați ca vreo replică ce te lasă fără cuvinte să o impresioneze, dar nu. Acel telefon a făcut-o. Sau mai exact soneria lui de apel: Maroon 5 – She will be loved. A rămas mască, când a auzit melodia ei preferată. Fluturași în stomac. Atunci i-a intrat în vene. Se întreba oare ce e în sufletul lui? Cum poate înțelege un băiat acele versuri, cum poate să își pună melodia ca sonerie de apel, când e vorba de o ea? Înseamnă că e diferit. Că înțelege o fată. Înseamnă că... el e.

În drum spre vilă, el a prins-o ușor de mână, ea l-a lăsat să-i cuprindă sufletul. Poate vi se pare banal faptul că s-a lăsat lăsat purată de val așa ușor. Dar dacă tu, ca fată, găsești un băiat care reușește fără să vrea să-ți atingă punctul slab, sau ca băiat, găsești o astfel de fată, crede-mă, ai proceda la fel. Când a venit momentul și-au luat la revedere, pentru scurt timp, căci vorbiseră cu toții să meargă în club.

Ea era în al nouălea cer.  Dorea să fie dură, dar nu reușea. După ce i-a lăsat pe băieți la parter, unde dormeau, a urcat scările plutind. Când a ajuns în camera nimeni nu a băgat-o în seamă. Unele își făceau manichiura, altele moțăiau. Dar în momentul în care s-a dus spre patul ei – plasat lângă fereastră –  i-a fost observată starea de euforie. În scurt timp s-au strâns în jurul ei, ca albinele în jurul unui crin, și le-a povestit tot. Ar fi dorit să facă planuri, dar au realizat că deja era târziu. Trebuiau să se pregătească pentru Discoteca Tineretului. Prin cameră se simțea miros de fixativ, cosmeticele zburau dintr-o parte în alta, aburul plăcilor de întins părul și a droturilor, transformau treptat încăperea într-o saună. În cele din urma – asta însemnând în jur de două ore – au coborât. Băieții, fără cuvinte. Oare mereu au fost așa? Ce fete au lângă ei...  Au plecat.

...

Photo ©Deviantart

Seria continuă...

"We dream of hope, we dream of change, of fire, of love, of death. And then it happens; the dream becomes real, and the answer to this quest, this need to solve life`s mysteries finally shows itself like the glowing light of the new dawn. So much struggle for meaning, for purpose. And in the end, we find it only in each other. Our shared experience of the fantastic and the mundane. The simple human need to find a kindred. To connect. And to know in our hearts... that we are not alone." Mohinder Suresh, Heroes

It's no gettin' over!!!

Din serie...

"- Jacob, ți-am spus că ȚI-AM SPUS EU are un frate? M-a întrebat întrerupându-mă. Numele lui e TACI NAIBII DIN GURĂ.

- Asta e bună." 

Bella Swan

Finalaaaaa!!! Vuvuzelaaa!

        După ce țările lumii s-au "războit" pentru marele titlu, a venit vremea pentru Finala Campionatului Mondial de Fotbal FIFA 2010. În această seară la ora 21.30, toți suporterii adevărați voi fi în fața unui televizor, unei proiecții, etc. cu o bere în mână și ochii blocați pe TVR1! Pentru că trebuie să susținem Spania!! Da... după lupte seculare, în care am analizat pozele jucătorilor fiecărei echipe, am ajuns la concluzia că spaniolii au fundul mai bun decât olandezii... Just jocking. Faza e că ambele echipe joacă super bine și a trebuit să aleg echipa după părerile "bătrânilor". Deci go Spania! Voi pentru cine optați?

Update: În minutul 116, unul mic și alb - Andres INIESTA - ne-a făcut bucuria extremă! A dat un gol, poate nu chiar spectaculos, dar a reușit să ridice suporterii în aer. Un meci greu... noroc că mă mai scotea Pedro din monotonie... Eh! Și Cioculeț - David VILLA - era să-l uit. Plus că au venit la pachet și niște copse bine lucrate și faze dure! Bine Spania!!  

XoXo

Photo ©Deviantart

Seria citate celere

       Plictisealăă! Știu că azi am postat ceva, dar draga mea vitsică [da... drăguț alint, nu?] m-a inspirat să fac o chestie interesantă. Zilnic ea îmi va da câte un citat celebru și funny pe care îl voi pune la dispoziția voastră. Începem cu...

      "Potrivit unor cercetari recente, femeile spun că se simt mai comfortabil dacă se dezbracă în fața unui bărbat, decât dacă ar face-o în fața unei femei. Aceasta din cauză că femeile sunt foarte critice, în timp ce bărbații sunt doar recunoscători." Robert De Niro

Curcubeu Alb-Negru (III)

...   

    Și în loc să îi dea informația mult dorită, a făcut-o pe interesanta. A plecat la fete și împreună cu ele, în mare. Băieții le-au urmat. Vă imaginați cât de frumoase sunt clipele petrecute cu atâtea persoane, într-un loc unde adori să fii. S-au bălăcit, s-au stropit, s-au jucat, au făcut sărituri, unii au mai primit un picior din cauza aglomerației din apă, pentru că era aproape ora amiezei. Ea a încercat să îl evite. El a prins-o de picior, dar s-a cam trezit cu mâna goală. După ce apa a început să se răzbune pe pielea lor, făcându-i să pară niște murături, au ieșit. Comic a fost momentul când se băteau pe prosoape, pentru că nu toți au dorit să-și aducă unul. Cu prosop sau fără, fetele s-au dus în cameră, pentru că țineau la siluetă și nu doreau să mănânce, aveau iaurturi în cameră. Oricum toate erau foarte slabe, dar mereu o să existe în rândul lor mentalitatea: ”Trebuie să țin un regim continuu, și așa m-am îngrășat!”. Aiureli.

Revenind la a noastră domnișoara, mai băiețoasă de felul ei, a ales să meargă să mănânce cu băieții. Iaurt putea să mănânce acasă, dar omlete ca la mare nu. Sigura fată din grup, a început să se integreze. După atâta bălăceală și soare, nu mai era plicitisită. Acum începea adevărata aventură. Când a realizat unde era, s-a trezit la viață. Parcă dormise. Acum era iar ea. Plină de viață, mereu cu băieții, făcând lucruri pe care le considera unice. Așa îi plăcea să fie.

La terasă, toți și-au comandat omlete. După ce că era specialitatea casei, era și meniul zilei, iar pentru că era singura fată la o masă de unsprezece băieți – cinci din gașca ei, șase din cealaltă – a primit reducere la comanda ei. Asta da noroc. Băieții și-au luat bere, doar asta știau, și băuturi tari în club, dar așa e tinerețea, își stabilește propiile limite fără a se întreba dacă trupul le suportă, ea, apă plată cu lămâie. Și-a aprins o țigară. Știe că fumatul o omoară încet-încet, dar speră că o să se lase într-o zi. Fumează fără niciun sentiment de vinovăție, fără grabă. El deși nu stă aproape de ea la masă, se gândește că e ultima lui șansă.

...

Photo ©Deviantart

Conspirație meteorologică

          Țeapă încă de la început... cică asta ar fi trebuit să fie cea mai călduroasă vară din istoria mapamondului, umbra secetei să ne bântuie, etc și amd. Ei bine, rahat! Plouă cu găleata, aproape zilnic, Dunărea stă la pândă și așteaptă momentul oportun să rupă digul, iar noi în loc să stăm la soare, să scoatem limba de-un cot de cald ce e, să ne bucurăm de atingerea frivolă și trecătoare a vântului, stăm cu inima cât un purice că avem nevoie de bărci pentru a supraviețui... Asta este vară? Și după ce că daunează fizic, al naibii ploaie are grijă să te avarieze și psihic. Când te uiți pe fereastră și vezi norii cum se încruntă, cum se gândesc ei să se descarce pe noi, mai tare te apucă astenia de ploaie, nervii și tot ce e opus unei veri de vis. Eu sper să se termine odată "pedeapsa" asta că mă voi întoarce la școală demoralizată total și nu va fi deloc bine... 

Panică pură

     Vreau să scriu dar gândurile îmi sunt blocate undeva deasupra, într-un norișor negru, ce nu dorește să îmi dea plăcerea scrierii înapoi, stă înfoiat și mă privește... Dar știu că am puterea să o fac. Vreau să evadez  din lumea asta, m-am săturat de tot. Tot ce avea sens, acum este inexplicabil. Simt că sunt în siguranță, apoi cad cu ochii închiși într-o lume pe care nu o cunosc. Vreau să fiu curajoasă. Trebuie. Dar nu pot. Când am puterea în mâini, când simt că domin lumea, de fapt cea mai mică și vulnerabilă ființă. Imaginea încercărilor mele fără final este dezolantă. Dacă până acum stăteam fericită, în fața unei lacuste, oglindindu-mă în oceanul absolut, în brațele căruia mă dăruiam pentru că îmi  oferea dragostea ce voi încerca mereu să o regăsesc, mângâiată de soarele roșu, ce își unea căldura cu apa și împreună mă făceau copilul lor, oferindu-mi un sentiment al cărui intensitate îmi taie respirație, îmi face inima să o ia razna și să bată de o mie de ori mai repede, fără a provoca un infarct, prin care să înece tot. Efectiv tot. Ar fi o portiță de ieșire, dar clanța nu îmi inspiră nevoia să apăs. Mă uit la ea și găsesc o mulțime vidă. Nici măcar numele sentimentului provocat nu îl pot dezvălui, pentru că îmi este necunoscut. Dacă până acum îmi era bine, furtuna a venit ca un al doilea Dumnezeu și mi-a distrus lumea. Mi-a izgonit soarele, mi-a pus o picătură de ură în ocean și a speriat scândurile umede ale lacustrei, ce au crăpat sub un sunet ce-mi provoacă șirul lacrimilor să nu-și găsescă sfârșit. Sub sunetul unei viori vechi totul s-a dus... Asta e în mintea mea acum. M-am întors în lumea pe care o urăsc. Dar trenul ce mă scoate mereu de acolo, mă va aștepta și de data asta...

Photo ©Deviantart

Curcubeu Alb-Negru (II)

...

După ce au căutat un loc strategic, nici prea departe de mare, nici prea aproape de vreaun bar, pe lângă o umbrelă, pentru că le plăcea să filtreze cu băieții de la umbrele și să le dea gratis, decât să plătească, s-au așezat. Totul a fost sicron în momentul în care și-au scos rochițele, fiind exact majorele de care avea nevoie plaja la acea oră. Bine, să nu intru în detalii acum. Aleg să se întindă cu fața și lasă soarele să-și facă treaba. Fiind 9 dimineața soarele încă nu triumfa pe bolta cerească, ci se năștea ușor în fața lor, orbindu-le, traversându-le trupul și luminându-le inima. În cele din urmă au apărut și băieții. Ca de obicei, ei nu reușiră să câștige lupta împotriva dușmanului – somnul dulce – așa că le-au adus fetelor câte o înghețată ca să se recompenseze că le-au lăsat singure – oricum lor nu le păsa, dar era un gest binevenit după atâta căldură –. Și ca scuzele să fie și mai bine primite, au venit însoțiți de gașca... să-i numim Brăila. În aer fluturau de colo colo: “Hei!”, “Bună!, “Mă numesc...”, “Cred că ne vom înțelege foarte bine.”, “Cum de nu te-am cunoscut până acum?!” și tot așa. Era evident că vacanța asta va lasă un gust dulce în amintirea tuturor, sau nu. Domnișoara Alb-Negru, era plictisită în acea zi, nu i se părea nimic interesant, poate pentru că era obosită. A făcut și ea cunoștintă cu toți doar din obligație.

Cel mai mult a fost interesată de numele blonduțului care reușise să-i atragă atenția cu o zi în urmă. Se aștepta la mai mult decât să se așeze în fața ei și doar să o privească. Bineînțeles că nu l-a lăsat nici 10 secunde să facă asta și:

-          Din câte știu eu, politicos, ar trebui ca tu să te prezinți primul, dar poate ai dreptate, generațiile s-au schimbat, la fel de mult ca și rolurile noastre... și a când să-și spune numele...

-          Poate... dar la varianta că tu mă lași fără cuvinte nu te-ai gândit?

-          Nu. O s-o am în vedere data viitoare. Acum te prezinți sau îmi dai voie să fac o baie, pentru că mor de cald...

-          Victor.

...

Photo ©Deviantart

 

Curcubeu Alb-Negru

 “Yeahhh! I feel good! Tha-na-na-na-na!” Poc! Din nou se lovește de tăblia patului, pentru că a uitat să-și oprească alarma și a tresărit, cu gândul că e luni. Într-un final realizează că e sâmbătă, își ia păturica în brațe și se lasă întoarce în corabia viselor. Pe la ora 09:45, se trezește, își face igiena orală și se întoarce în camera unde o ispitea aroma cafelei din cana ei preferată. Ia o gură, își face patul, după care se trântește în el și dă drumul la TV. Pe MTV, cânta melodia ei preferată:  Maroon 5 – She will be loved. Perfect mod de a începe o zi minunată!

Vă întrebați cine e ea? Ei bine, nu vă pot spune numele ei, dar o putem porecli domnișoara alb-negru. Vă întrebaţi de ce? Păi să vă povestesc...

Întâmplarea a făcut ca într-o vară, mai exact din anul majoratelor, ea şi gaşca ei să meargă la mare. Majori, doreau să guste puţin din aroma libertăţii. După ce s-au strofocat – pentru că de acum trebuiau să se descurce –  să găsească o ofertă rezonabilă de cazare, munca le-a fost răsplătită. Au găsit o vilă în Costineşti. Locul perfect pentru ei. Bine, dar acum vă întrebaţi ce treabă are acestă vacanţă cu schimbarea viziunii despre dragoste a domnişoarei Alb-Negru.

Ei bine, după ce s-au cazat, deşi obosiţi au hotărât să cerceteze zona. Au descoperit că lângă vila lor, era cazată o gaşcă de brăileni. O mare coincideţă a făcut ca unele persoane să le fie cunoscute găştii ei. Astfel s-au făcut o gaşcă şi mai mare, s-au legat noi prietenii şi au urmat zile de neuitat. Mai ales pentru ea. De ce? Pentru că în gaşca brăilenilor era un băiat, Victor, pe care l-a plăcut din prima clipă. Ce-i drept şi el pe ea, dar mai haios este felul în care a cucerit-o.

Jocul seducţiei a început într-o dimineaţă de plajă. Deşi ea şi trezitul foarte devreme nu erau prea buni prieteni, a reuşit să îşi îmbrace costumul de baie cu model marinaresc şi să-și arunce o rochiță lejeră de vară, care și-a găsit imediat locul, în momentul în care i-a atins trupul suplu și perfect. Celelate prietene erau gata, așteptând-o jos.

...

Photo ©Deviantart

 

Crazy stuff :)

       Plictisindu-mă cu burta la soare mi s-a sculat o idee! Da! S-a sculat! Și așa schimbările majore încep să fie din ce în ce mai dese... Deci mi-am făcut câteva șuvițe albastre! Ca să fie la asorté cu ochii. Dar pentru că aseară am dansat ca o nebună, eram udă de zici că făcusem baie, s-a mai dus din culoare. Eh, nu-i nimic. Săptămâna viitoare cred că-l fac verde...