Conspirație meteorologică

          Țeapă încă de la început... cică asta ar fi trebuit să fie cea mai călduroasă vară din istoria mapamondului, umbra secetei să ne bântuie, etc și amd. Ei bine, rahat! Plouă cu găleata, aproape zilnic, Dunărea stă la pândă și așteaptă momentul oportun să rupă digul, iar noi în loc să stăm la soare, să scoatem limba de-un cot de cald ce e, să ne bucurăm de atingerea frivolă și trecătoare a vântului, stăm cu inima cât un purice că avem nevoie de bărci pentru a supraviețui... Asta este vară? Și după ce că daunează fizic, al naibii ploaie are grijă să te avarieze și psihic. Când te uiți pe fereastră și vezi norii cum se încruntă, cum se gândesc ei să se descarce pe noi, mai tare te apucă astenia de ploaie, nervii și tot ce e opus unei veri de vis. Eu sper să se termine odată "pedeapsa" asta că mă voi întoarce la școală demoralizată total și nu va fi deloc bine... 

Panică pură

     Vreau să scriu dar gândurile îmi sunt blocate undeva deasupra, într-un norișor negru, ce nu dorește să îmi dea plăcerea scrierii înapoi, stă înfoiat și mă privește... Dar știu că am puterea să o fac. Vreau să evadez  din lumea asta, m-am săturat de tot. Tot ce avea sens, acum este inexplicabil. Simt că sunt în siguranță, apoi cad cu ochii închiși într-o lume pe care nu o cunosc. Vreau să fiu curajoasă. Trebuie. Dar nu pot. Când am puterea în mâini, când simt că domin lumea, de fapt cea mai mică și vulnerabilă ființă. Imaginea încercărilor mele fără final este dezolantă. Dacă până acum stăteam fericită, în fața unei lacuste, oglindindu-mă în oceanul absolut, în brațele căruia mă dăruiam pentru că îmi  oferea dragostea ce voi încerca mereu să o regăsesc, mângâiată de soarele roșu, ce își unea căldura cu apa și împreună mă făceau copilul lor, oferindu-mi un sentiment al cărui intensitate îmi taie respirație, îmi face inima să o ia razna și să bată de o mie de ori mai repede, fără a provoca un infarct, prin care să înece tot. Efectiv tot. Ar fi o portiță de ieșire, dar clanța nu îmi inspiră nevoia să apăs. Mă uit la ea și găsesc o mulțime vidă. Nici măcar numele sentimentului provocat nu îl pot dezvălui, pentru că îmi este necunoscut. Dacă până acum îmi era bine, furtuna a venit ca un al doilea Dumnezeu și mi-a distrus lumea. Mi-a izgonit soarele, mi-a pus o picătură de ură în ocean și a speriat scândurile umede ale lacustrei, ce au crăpat sub un sunet ce-mi provoacă șirul lacrimilor să nu-și găsescă sfârșit. Sub sunetul unei viori vechi totul s-a dus... Asta e în mintea mea acum. M-am întors în lumea pe care o urăsc. Dar trenul ce mă scoate mereu de acolo, mă va aștepta și de data asta...

Photo ©Deviantart

Curcubeu Alb-Negru (II)

...

După ce au căutat un loc strategic, nici prea departe de mare, nici prea aproape de vreaun bar, pe lângă o umbrelă, pentru că le plăcea să filtreze cu băieții de la umbrele și să le dea gratis, decât să plătească, s-au așezat. Totul a fost sicron în momentul în care și-au scos rochițele, fiind exact majorele de care avea nevoie plaja la acea oră. Bine, să nu intru în detalii acum. Aleg să se întindă cu fața și lasă soarele să-și facă treaba. Fiind 9 dimineața soarele încă nu triumfa pe bolta cerească, ci se năștea ușor în fața lor, orbindu-le, traversându-le trupul și luminându-le inima. În cele din urmă au apărut și băieții. Ca de obicei, ei nu reușiră să câștige lupta împotriva dușmanului – somnul dulce – așa că le-au adus fetelor câte o înghețată ca să se recompenseze că le-au lăsat singure – oricum lor nu le păsa, dar era un gest binevenit după atâta căldură –. Și ca scuzele să fie și mai bine primite, au venit însoțiți de gașca... să-i numim Brăila. În aer fluturau de colo colo: “Hei!”, “Bună!, “Mă numesc...”, “Cred că ne vom înțelege foarte bine.”, “Cum de nu te-am cunoscut până acum?!” și tot așa. Era evident că vacanța asta va lasă un gust dulce în amintirea tuturor, sau nu. Domnișoara Alb-Negru, era plictisită în acea zi, nu i se părea nimic interesant, poate pentru că era obosită. A făcut și ea cunoștintă cu toți doar din obligație.

Cel mai mult a fost interesată de numele blonduțului care reușise să-i atragă atenția cu o zi în urmă. Se aștepta la mai mult decât să se așeze în fața ei și doar să o privească. Bineînțeles că nu l-a lăsat nici 10 secunde să facă asta și:

-          Din câte știu eu, politicos, ar trebui ca tu să te prezinți primul, dar poate ai dreptate, generațiile s-au schimbat, la fel de mult ca și rolurile noastre... și a când să-și spune numele...

-          Poate... dar la varianta că tu mă lași fără cuvinte nu te-ai gândit?

-          Nu. O s-o am în vedere data viitoare. Acum te prezinți sau îmi dai voie să fac o baie, pentru că mor de cald...

-          Victor.

...

Photo ©Deviantart

 

Curcubeu Alb-Negru

 “Yeahhh! I feel good! Tha-na-na-na-na!” Poc! Din nou se lovește de tăblia patului, pentru că a uitat să-și oprească alarma și a tresărit, cu gândul că e luni. Într-un final realizează că e sâmbătă, își ia păturica în brațe și se lasă întoarce în corabia viselor. Pe la ora 09:45, se trezește, își face igiena orală și se întoarce în camera unde o ispitea aroma cafelei din cana ei preferată. Ia o gură, își face patul, după care se trântește în el și dă drumul la TV. Pe MTV, cânta melodia ei preferată:  Maroon 5 – She will be loved. Perfect mod de a începe o zi minunată!

Vă întrebați cine e ea? Ei bine, nu vă pot spune numele ei, dar o putem porecli domnișoara alb-negru. Vă întrebaţi de ce? Păi să vă povestesc...

Întâmplarea a făcut ca într-o vară, mai exact din anul majoratelor, ea şi gaşca ei să meargă la mare. Majori, doreau să guste puţin din aroma libertăţii. După ce s-au strofocat – pentru că de acum trebuiau să se descurce –  să găsească o ofertă rezonabilă de cazare, munca le-a fost răsplătită. Au găsit o vilă în Costineşti. Locul perfect pentru ei. Bine, dar acum vă întrebaţi ce treabă are acestă vacanţă cu schimbarea viziunii despre dragoste a domnişoarei Alb-Negru.

Ei bine, după ce s-au cazat, deşi obosiţi au hotărât să cerceteze zona. Au descoperit că lângă vila lor, era cazată o gaşcă de brăileni. O mare coincideţă a făcut ca unele persoane să le fie cunoscute găştii ei. Astfel s-au făcut o gaşcă şi mai mare, s-au legat noi prietenii şi au urmat zile de neuitat. Mai ales pentru ea. De ce? Pentru că în gaşca brăilenilor era un băiat, Victor, pe care l-a plăcut din prima clipă. Ce-i drept şi el pe ea, dar mai haios este felul în care a cucerit-o.

Jocul seducţiei a început într-o dimineaţă de plajă. Deşi ea şi trezitul foarte devreme nu erau prea buni prieteni, a reuşit să îşi îmbrace costumul de baie cu model marinaresc şi să-și arunce o rochiță lejeră de vară, care și-a găsit imediat locul, în momentul în care i-a atins trupul suplu și perfect. Celelate prietene erau gata, așteptând-o jos.

...

Photo ©Deviantart

 

Crazy stuff :)

       Plictisindu-mă cu burta la soare mi s-a sculat o idee! Da! S-a sculat! Și așa schimbările majore încep să fie din ce în ce mai dese... Deci mi-am făcut câteva șuvițe albastre! Ca să fie la asorté cu ochii. Dar pentru că aseară am dansat ca o nebună, eram udă de zici că făcusem baie, s-a mai dus din culoare. Eh, nu-i nimic. Săptămâna viitoare cred că-l fac verde... 

De-o dată

Când zici fată te gândeşti la o multitudine de lucruri, chiar dacă niciodată nu vei reuşi să defineşti fata, cum vrei tu, dar asta e al subiect. Printre miile de chestii, faptul că fotbalul este o pasiune a fetei, nu se află pe lista multor băieţi. Ei bine, multe fete au această pasiune ascunsă. Cu ceva timp în urmă, mă enerva fotbalul de muream... Dar, cum "niciodată să nu zici niciodată", acum îmi place fotbalul. În primul rând pentru că ador cum mereu în josul ecranului sunt minim 2 proşti care se uită la minge, apoi că e mişto să fii în ritm cu băieţii din gaşcă, să te agiţi cu ei, ca o sticlă de pepsi: "Haide, bă!!", "Incredibil!", "Cum să pasezi frate aşa??" şi lista poate continua. Interesul meu pentru fotbal, a început odată cu nelipsitul Campionat Mondial de Fotbal, pentru că fiecare seară, se transforma în galerii... Eh... Păcat că e pe terminate.
XoXo

Bamboolaaa :-"