Reflectare la viață

                                                                                                          Photo ©Lil

Moare câte puțin                   

de Pablo Neruda 

Moare câte puțin cine se transformă în sclavul 
obișnuinței, urmând în fiecare zi aceleași traiectorii; 
cine nu-și schimbă existența; 
cine nu riscă să construiască ceva nou; 
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște. 
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.

Moare câte puțin cine evită pasiunea, 
cine preferă negrul pe alb și punctele pe "i" în locul unui 
vârtej de emoții, acele emoții care învață ochii 
să strălucească, oftatul să surâdă și care eliberează 
sentimentele inimii.

Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său; 
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis; 
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile "responsabile".

Moare câte puțin cine nu călătorește; 
cine nu citește; 
cine nu ascultă muzică; 
cine nu caută harul din el însuși.

Moare câte puțin cine-și distruge dragostea; 
cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și 
detestând ploaia care nu mai încetează. 
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început; 
cine nu intreabă de frica să nu se facă de râs și 
cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.

Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că 
"a fi viu" cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă. 
Totul depinde de cum o trăim...

Dacă va fi să te înfierbânți, înfierbântă-te la soare 
Dacă va fi să înșeli, înșeală-ți stomacul.
Dacă va fi să plângi, plângi de bucurie 
Dacă va fi să minți, minte în privința vârstei tale 
Dacă va fi să furi, fură o sărutare 
Dacă va fi să pierzi, pierde-ți frica 
Dacă va fi să simți foame, simte foame de iubire 
Daca va fi să dorești să fii fericit, dorește-ți asta în fiecare zi...

Here we come!

         Și uite cum a trecut o săptămână. Mă rog, sau ceea ce vrea să semene cu o săptămână. 5 zile. Cum a trecut orice moment petrecut la malul mării, ca o adiere ușoară... de vară. Venim acasă. Prepair the shots! 

Update: Anul asta a fost primul de liberty! Și unde poate fi sărbătorită mai bine decât la Liberty Parade. Trenul pleca din Constanța la ora 18. Eram emoționată. Mă duceam la prima mea mare experiență. Orele din tren au trecut foarte ușor. Fluiere, schimburi de indentități, o țigară între vagoane, o privire rătăcitoare. Și ultima stație... Mangalia! Când am coborât din tren, nu îți mai puteai auzi nici gândurile. Fluiere, vuvuzele, țipete... spre plaja dintre Venus și Saturn. Când am ajuns acolo: feel the vibe! Abia la 6 dimineața am plecat. Răsăritul pe plajă. Claxoanele unor "taximetriști" gratis. Lupta cu pleoapele. Somn în tren. [Sorina îmi zicea că am dormit cu ochii deschiși...]. Acasă. Plajă. Nisip ud. Răceală. Tocuri. Ploaie. Mare.

Photo ©Lil

Retorica proştilor

      Prima zi la mare şi deja numai pot de râs... Pe lângă faptul că am încercat modalităţile motanului de împerechere prin apă [ştiţi... motanii au alea mici... documentaţi-vă], soarele ne-a pârpălit şi Dumnezeu ne-a arătat nişte proşti... Întrebarea zilei: De ce e caldă apa? şi răspunsul lor, culmea!!! cică e ceva suspect! Nu că ar fi vară şi temperatura de afară nu oboseşte să mai crească, nu că era ora 6 şi soarele avusese destul timp să facă ravagii, nu că suntem la mijlocul lui iulie... NU! Era suspect! Cred că Dumnezeu a băgat caloriferul în priză măi băieţi... Nu de alta, dar s-a gândit că v-ar face o mare surpriză suspectă şi asta l-a amuzat grozav. Revin...

 XoXo

Photo ©Deviantart

Amuzament autohton

       Citind unul din site-urile care reușesc să mă scoată din monotonie și mă ajută să țin caterinca sus, am decis să fac un share cu voi și să postez articolul ce m-a dărmat de râs azi: 

"Ce vă mai place să faceţi sex spidermanilor!

Luaţi prin surprindere de o serie de porniri carnale neaşteptate, fix în dreptul pervazului, o femeie adulterină de 30 de ani din Lubeck, Germania, şi partenerul ei, fără inhibiţii, s-au prăbuşit în gol cinci metri, după ce gravitaţia le-a jucat o festă fix în timpul operaţiunii de "dat ca-n oala cu sarmale".

Deşi au supravieţuit căzăturii, cei doi porumbei au fost duşi în mod evident la spital unde s-a constatat că prezintă diferite rupturi, contuzii şi zgîrieturi, iar în urma plonjonului s-au ales chiar şi cu cîteva fracturi.

Văzută drept principala vinovată în această afacere, femeia, care a refuzat să-şi divulge identitatea din motive lesne de înţeles, spune că nu-şi aminteşte nimic din accident însă mai mult ca sigur ea şi amicul ei platonic nu făceau nimic imoral ci doar spălau geamurile, dezbrăcaţi, din exterior spre interior, cu mişcări ample.

Pentru că gravitaţia problemei să fie şi mai mare, cei doi îndrăgostiţi au fost vizitaţi la scurt timp după internare de soţul femeii, întîmplător şi el pacient al aceluiaşi spital ca urmare a unei căzături de pe acoperiş, cu două zile în urmă."

Drepturile acestui articol aparțin în totalitate site-ului www.catavencu.ro

Absentă!

       Am lipsit ceva timp, dar nu cred că mi-a simțit cineva absența. Am fost plecată câteva zile, am trecut printr-o ploaie de experiențe, dar scurtă, de vară... De la lipsa somnului timp de 72 de ore la un duel în ochelari wayfarer - Ray-Ban contra piața săracilor -, am câștigat, NORMAL! Zile nebune de vară, pe care nu le vei mai trăi. Ce cu anii sunt din ce în ce mai greu de descris și vor deveni "basme" pentru generațiile viitoare. Să fii într-o aglomerație de persoane, dar să privești cerul plin de stele și speranțe nemuritoare și să realizezi că pe lumea asta ești doar tu și ele. Asta e nostalgia unei beri, într-o seară de vară. Sunt prinsă în valuri, dar sper că voi mai posta câte ceva. Vineri plec la mare...                                                                            

XoXo 

Photo ©Deviantart

Oare?!

"Se spune că ochii sunt ferestrele sufletului. Habar n-am ale cui ferestre or fi fost ochii lui și cred că nici n-o să aflu prea curând." No Country for Old Men

Îmi cer scuze pentru zilele nule... 

Photo ©Deviantart

Simte ritmul!!

           It's not over, I'm not going home!! Frenetic! Extaz! Ce concert! Am fost asaltată psihic de mii de sunete, fizic de mii de persoane, am dansat cu ei, am fost amici de-o viață pentru o seară. O notă mai înaltă m-a ucis sub presiune, apoi am reînviat sub ardoarea melodie... Gust fiecare picătură din lichiorul oferit. Timpul trece repede! Ne vedem curând la un shot...

           Photo ©Deviantart