Un gram de viață (IV)

...

Acum hoinărea pe străzile Parisului. Chiar dacă încercase să elimine orice probă contra ei, nu ştia ce mărturie a depus Rosario. Însă şimtea că tot ea va fi găsită vinovată. “Cause I got a felling, uhuu!”. Ce melodie frumoasă! Oare unde se auzea? A. Era mobilul ei.

- Alo?

- Mi niña! Totul s-a rezolvat. Poţi veni acasă. Căci nu-i pot face înmormântarea bunicului tău singură.

- Cum?! Vrei să spui că eu nu sunt urmarită de nimeni acum şi că nu voi ajunge niciodată la închisoare?

- Da.

- Dar cum ai reuşit?

- Când poliţiştii au ajuns acasă, le-am spus că eu m-am întors mai devreme la lucru. Le-am mărturisit că atunci când am intrat în casă am strigat la d-l Cristian şi nu mi-a răspuns, aşa că am urcat la dânsul în laborator. Am auzit înjurături, lucru pe care domnul nu obişnuia să-l facă, aşa că m-am panicat şi am luat o vază. Când am intrat încet, l-am zărit pe d-l Bernard cu un pistol în mană, butonând panicat pentru a descoperi parola aparatului şi trupul bunicului tău pe jos. Aşa că i-am dat cu vaza în cap.

- Dar Bernard nu s-a mai trezit?

- Este în comă la spital, pentru că lovitura aceea i-a cauzat o hemoragie foarte mare. Însă doctorii îi dau puţine şanse de supreaviţuire.

- Şi poliţiştii nu au întrebat şi de mine?

- Ba da. Le-am spus că eu te-am dus la aeroport înainte să ajung acasă. Tu ai plecat până la Paris pentru că aveai ceva de rezolvat. Ceva ce te rugase bunicul tău.

- Păi avionul meu a plecat târziu...

- La ora aceea l-ai avut. Pentru că ai avut şi o întâlnire în oraş şi nu ştiai cât va ţine. Aşa că ţi-ai luat un bilet mai târziu.

- Dar de unde ai ştiu că eu am avut o întalnire?

- Mi-ai spus tu prostuţo!

- Ar mai fi câteva lucruri la care trebuie să lucram...

- Tu vino acasă! Le dăm noi de cap.

- Bine! Te iubesc!

- Ne vedem acasă, mi niña!

Când termină convorbirea cu Rosario, îşi ridică privirea. Razele soarelui se reflectau ici şi colo, în stratul subţire de nori de deasupra şi întreg cerul strălucea ca un dom aurit. Se simţea uşurată. Sună la aeroport ca să-şi rezerve bilet. Apoi luă un taxi până la Turnul Eiffel. Mai erau câteva ore şi dorea să se bucure de Paris şi în acelaşi timp de libertatea ei. Avea să se întoarcă acasă. În siguranţă. Să-şi îngroape bunicului şi să înceapă de la zero.

Nu credeam...

Acum ceva timp, am aflat o curiozitate care credeți-mă intra la categoria știați că... am aflat că termenul "bou", are grad de comparație băăă! Joac-o p'asta, cum ar zice Miha.

Bineînțeles că această curiozitate nu poate veni decât din partea unui pui de geniu care scoate tot în față [interior joke :D - ora de mate, limite.]...

So...

Gradele de comparatie ale cuvântului "bou" :))

1.Gradul pozitiv: bou

2.Gradul comparativ:

a) de superioritate - mai bou

b) de egalitate - la fel de bou

c) de inferioritate - mai putin bou

3.Gradul superlativ

1.relativ:

a) de superioritate -cel mai bou

b) de egalitate - cel mai puțin bou

2.absolut - foarte bou

Și cel mai superlativ grad e boul suprem. Asta e producție proprie! :))

Deci dragilor, învătați-le, cum ar zice profa de mate despre teoreme, ca pe Tatăl Nostru!!

=))

xoxo

Lil

A song...

01 – Your favorite song right now - Kings of Leon - Closer (presets remix)

02 – Your least favorite song right now - Bruno Mars - Liquor Store Blues Ft. Damian Marley

03 - A song that makes you happy - Amy McDonald - This is the life

04 - A song that makes you sad - Nelly Furtado ft James Morrison - On broken strings

05 - A song that reminds you of someone – Nicolas Jaar - Mi mujer

06 – A song that reminds of you of somewhere – T-pain - Take your shirt off

07 - A song that reminds you of a certain event - Dennis Ferrer - Hey Hey

08 – A song that you know all the words to – Kings of Leon - Use Somebody

09 – A song that you can dance to – Grasu XXL - Dans Murdar

10 – A song that makes you fall asleep – Damien Rice - The Blowers Doughter

11 - A song from your favorite band – Kings of Leon - Sex on fire

12 – A song from a band you hate – Fara Zahar, tot ce au.

13 - A song that is a guilty pleasure – AC/DC - Thuderstruck

14 – A song that no one would expect you to love – Damian Marley - Jamrock

15 – A song that describes you – Exo ft Vescan - Prietena ta

16 – A song that you used to love but now hate – Christian Malloni - Agua Ardiente

17 – A song that you hear often on the radio – DJ Sava ft Raluka - Love you

18 - A song that you wish you heard on the radio – Lily Allen - Everyone's at it

19 – A song from your favorite album – coca - nu incerca asa ceva acasa - ocs.

20 - A song that you listen to when you’re angry – Yiruma - River flowers in the night

21 – A song that you listen to when you’re happy – Bruno Mars - Just The Way You Are

22 – A song that you listen to when you’re sad – Beyonce - Broken hearted girl

23 – A song that you want to play at your wedding – Beyonce - Halo

24 – A song that you want to play at your funeral – nuștu.

25 – A song that makes you laugh – Oac, oac, diri diri daaa

26 – A song that you can play on an instrument – nuștu să cânt la niciun intrument.

27 – A song that you wish you could play – Whitney Housten - Bodyguard

28 – A song that makes you feel guilty – non.

29 – A song from your childhood – 3 Sud-Est

30 – Your favorite song at this time last year – e. îmi plăceau mie multe. nu mai țin minte.

Mersi Dorix pentru leapșă. Ai o iogenie. O dau la blogroll și Gossip Girl.

Kings of my heart! Kings of Leon!

Am descoperit trupa asta acum vreun an juma'te. Umblam pe telefonul lui văr`miu și am găsit în playlist melodia „Sex on fire”. Titlu cu tente, cum naiba să nu dai play. Deci fraților din secunda aia efectiv m-am îndrăgostit de trupa asta. Potrivit site-ului wikipedia „Kings of Leon este o formație americană de rock din Nashville, Tenessee, SUA. Formația este alcătuită din trei frați - Caleb Followill (născut pe 14 ianuarie 1982, solist și chitară ritmică), Nathan Followill (născut pe 26 iunie 1979, toboșar), Jared Followill (născut pe 20 noiembrie 1986, chitară bas, sintetizator) - și vărul lor primar, Matthew Followill (născut pe 10 septembrie 1984, chitară solo). Stilul trupei îmbină stiluri ca garage rock, hard rock și alternative. Au lansat patru albume până în prezent. Numele trupei vine de la numele tatălui și bunicului lui Nathan, Caleb și Jared - Leon. Cu privire la situarea trupei în topuri, ea a avut un succes mult mai mare în Europa (în special în Marea Britanie și Irlanda), decât în țara de proveniență. 80% din vânzările albumelor au fost făcute în Marea Britanie și în Australia, unde au înregistrat cel mai vândut album în 2008).” Potrivit mie sunt o adunătură de mii de sentimente. Liniile lor melodice te liniștesc. Versurile parcă îți sunt scrise pe suflet. Mi-am promis că la 18 ani o să mă duc la un concert de-al lor. Sunt demențiali. Și acum au scos și un album nou: Come Around Sundown. Bineînțeles că deja l-am ascultat pe tot și pentru o primă ascultare melodia care s-a lipit ca un note pe suflet a fost „The Immortals”.

Discografia lor, pe care o găsiți aici curprinde:

• Youth and Young Manhood (2003)
• Aha Shake Heartbreak (2004)
• Because of the Times (2007)
• Only by the Night (2008)
• Come Around Sundown (2010)

Zâmbetul magic

Cu toții avem vreun coleg de bancă, care ușor ușor îți devine prieten bun, apoi cel mai bun prieten, apoi cineva de care nu vrei să te desparți. În cazul meu este Cătă. O fată timidă, cu chip angelic pe care neastâmpărata de mine o enervează zilnic. Eu nu pot sta cuminte în bancă. Ea încearcă să fie atentă la ore și uneori spre victoria ei, chiar reușește. Dar asta pentru că ori sunt prea obosită, ori n-am chef. Chiar îi ziceam odată că atunci când va termina liceul, primul ei gând va fi: "Am scăpat de nebună!!". Dar parcă ne completăm perfect. Un fel de Ying și Yang. Mă acceptă așa cum sunt. Chiar dacă mă iau de ea că nu știu cum îi stă părul în nu știu ce zi, sau nu e pensată bine. Ea doar tace. Și zâmbește. A da! Întotdeauna zâmbește. Greu, ușor, stresant, relaxant. În orice minut zâmbește. Dar parcă nu e orice zâmbet. Al ei te liniștește. Te face să te gândești la ceva pur. Magic. Cred că dacă era alta mi-o luam sigur și zburam din bancă. Bine nu vă gândiți că nu mi-o mai iau din când în când și de la ea. Ca de... cât să îndure săraca. Daaar, tot eu am învățat-o să lovească. Deci la urma-urmei tot eu sunt elementul negativ.

Și pe această cale îi zic că o iubesc muult și vreau s-o iau cu mine la facultate. Să fie tot ea colega mea de bancă. Într-un rucsăcel te iau... pooot?

Puţină lectură

Azi răsfoiam carneţele mele cu notiţe din cărţi şi m-am gândit să scriu postul la care mă gândeam de mult. Câte o recenzie din când. O să început cu un titlu care sigur va stârni râsul, dar merită să încerc. "Vibrator" de Mari Akasaka este un roman de 5 lei. Efectiv. Nu la figurat. Nu fac mişto. Am găsit-o în biblioteca unei prietene şi bineînţeles că am vrut s-o citesc. Subţire. Titlu tâmpit pe care nu îl poţi refuza, nu? Pentru că vrei sau nu, tâmpiţi suntem şi noi la un moment dat al vieţii.

Nu pot să intru în detalii pentru că la cele 128 de pagini ale cărţii aş zice cam tot.

Cartea ar fi o poveste de dragoste, dintre o jurnalistă şi un şofer de camion, ex-Yakuza. Este un fel de quick porn story. Sex, băutură, fără implicaţii emoţionale, doar aventură. De preferabil, este de citit într-o zi fierbinte de vară, în caz că te-ai plictisit să admiri mulţimea de pe acolo. Şi când zic mulţime, vă daţi seama, că odată ce e de admirat, e vorba de sexul masculin. Sau o zi ploioasă, care îţi provoacă somn, dar totuşi nu poţi adormi.

La gusturile mele, aş zice că e un dezastru şi tema... porn thing. Daaar, trebuie să apreciem efortul scriitoarei, tupeul de a publica aşa ceva. Poate vrea să ajungă o Sandra Brown... Nicio şansă!

Dacă vă aştepţi să laud cartea pe aici, cum ar fi normal, ei bine... există şi cărţi proaste pe care le citim. Totuşi recomand cartea, în caz de plictiseală. :D

Câteva citate:

"Între zero şi împlinire, doar în fiecare zi, doar depresia..."

"Fiecare rosteşte doar fragmente, dar clipa aceea când sinele meu, devenit catalizator pentru acele fragmente, dispare şi se dizolvă într-un extaz pur, clipa aceea e un drog, şi scriu din dorinţa de a readuce la viaţă senzaţia deplină a acelei clipe drogate, a acelei clipe bântuite de drog, doar că, de fiecare dată când termin de scris, nu reapare astfel decât o parte din lume, oricâte cuvinte aş împrumuta de la ceilalţi, truda de a le pune laolaltă e truda mea, dacă le aranjez cu iscusinţă, e meritul meu, dar truda asta sigur îmi răpeşte tinereţea şi frumuseţea, şi e greu să trăieşti fără momente de împlinire, iar să trăieşti frumos şi să te simţi împlinit sunt lucruri care merg mână în mână."

"(...) erau amestecate şi încurcate, ca miriade de bule de aer care se ridică de la fundul mării spre suprafaţă."

"Albul şi albastrul din fundal s-au contopit în picături de apă, iar eu mi-am pierdut starea solidă."

Silueta

"Am un gând. De mâine voi schimba tot. De mâine voi fi alta. Voi arunca tot într-un coş al trecutului şi voi spera să rămână acolo. Voi încerca să sfidez regula cum că trecutul ne urmăreşte. Nu îi voi permite. Nu de data asta. Totul se învârte in jurul meu. Sunt într-un dans haotic al fluturilor. Mă poartă până la cer. Mă lasă pe pământ. Mintea mi-e rece ca gheaţa. Respiraţia neregulată. Inima îmi bate cu o putere inexplicabilă. Simt cum rămân fără aer în cele din urmă. Vino şi spune-mi că suntem bine. Că lumea e a nostră! Iubeşte-mă ca în prima zi...."

Gândurile ei frământate de nostalgia singurătaţii. Oare asta să fie?

Pune mâna pe perna goală şi simte cum parfumul lui încă dăinuie acolo. O aruncă pe jos. De ce totul e de partea lui şi nimic de a ei? Până şi nenorocita de cana de cafea de pe noptieră de mahon închis îi aduce aminte de el. Se uită la inscripţie: energie şi iubire pentru a mea. Vrea să nu o dărâme. Să nu o spargă în mii de bucăţi. Cum era inima ei acum. Se ascunde în cearşaf. Poate găseşte consolare în altă lume. În lumea albului cearşafului. Ar putea fi o idee. Rece. Totul e rece. Se simte neputincioasă. De ce nu l-a putut opri să apese pe acea clanţă? Să-l facă să întârzie la servici? Să îl mai ţină lângă ea 5 minute! 5 minute fără sens dar care i-ar fi salvat viaţa.

Începe sa retrăiască sentimetul de când a primit acel telefon. De ce? De ce nu îşi poate lua gândul. O doare fiecare părticică a corpului. Durerea e insuportabilă. E fizică. E psihică. E a sufletului. E a ei. Dar nu vrea să mai fie. Vrea să dispară.

...

- Alo? Claudia Dumitrescu?

- Da. La telefon. Cu ce vă pot ajuta?

- Suntem de la Spitalul Clinic de Urgenţă din sectorul 6. Am sunat să veniţi la morgă să identificaţi trupul soţului dumneavoastră. Accident de maşină. Impact masiv. Veţi primi detalii aici.

- ...

Nu se mai auzi nimic. Telefonul intră în impact cu pământul. Ochii cu necunoscutul. Erau goi. Sufletul se sparge. În mii de piese.

02:43 noaptea. Veghează asupra lui. Nu ştie cum poate. Dar pur şi simplu nu vrea să plece. A înţepenit acolo lângă coşciug. Simte o adiere pe obraz. Vede o siluetă. A înnebunit? Sau...